Michaela Coman

Eu nu contest idealurile, îmi pun mănuşi atunci când mă apropii de ele...

Ai rămas fără povești pentru copii? Iepurașul te salvează cu Libris

Continue Reading

Târgul Cărtureștilor vine cu Ediția de Paști în 2018

Continue Reading

Doar Astăzi Reduceri Până la 82% La TOATE Titlurile Polirom!

Continue Reading

1. Cimitirul Drept

Continue Reading
Gânduri | Uncategorized

By on 13/08/2014

Acasă te simți cel mai norocos, frunzele aurii aduc soare prin ploaie. Drumul recuperează fiecare strop de lacrimă cerească, te simți inundat în brațele naturii în care te-ai născut. Toamna se numără sentimentele bobocului timid.

Continue Reading

Proză | Uncategorized

By on

S-a așezat frunza pe o bancă uitată să se odihnească. Obosită să adie, obosită să fie acolo, suspendată pe o ramură de cer îmbălsămat cu dorință, a îmbătrânit. Așezându-se, și-a zis că merită să fii tânăr printre nori dar jocul bătrânesc pe o băncuță e realitatea cea mai vie pentru că mereu începe alt film […]

Continue Reading

Proză | Uncategorized

By on

Înfășurată în singurătate, cu ochișorii triști de toamnă, mâna ei caldă mângâie părul lui. Ea ar vrea o reacție, să-și șteargă confuzia, să-și confirme dorința. Culoarea obrajilor ei începe să șoptească urmele lacrimilor care au curs și altă dată pentru mai puțin. El s-a dus să închidă fereastra. Să nu intre ceața, și-a zis în […]

Continue Reading

Proză | Uncategorized

By on

Șăgalnic te caută pe pereții albi, martori. Nici măcar umbra nu se naște. Ai fugit atât de gol și ai lăsat în urma ei o explozie de sentimente virgine care voiau să crească, să atingă transcendența. Acum, aceleași sentimente nu mai au aer, balconul e prea mic, țigara e prea scurtă, cafeaua e prea amară, […]

Continue Reading

Proză | Uncategorized

By on

Ei arătau împreună ca și cum ar fi fost separați la naștere. Trăsăturile feței aveau aceleași linii armonioase, un maxilar întins și impunător având aerul acela de o nonsalantă siguranță, ochii pătrunzători și negri aruncau priviri încrezute și satisfăcătoare încât, dacă erai foarte atent, puteai observa o linie de comunicare între cei doi; nasul, deși […]

Continue Reading

Proză | Uncategorized

By on

Ea era de o incredibilă grație încât flamingo-ul și lebăda erau doar niște instrumente create după chipul și asemenarea ei. Era instruită încă de mică, luând lecții de balet, participând la toate concursurile de frumusețe care i-au lăsat cea mai mare cicatrice, un spate drept, măreț și sfidător. Iar osteneala de a se întoarce trebuia […]

Continue Reading

Proză | Uncategorized

By on

Așa stăteam și eu pe o bordură a morților, denumită Aleea Viitorului. Am străbătut aleea când eram în viață însă nu m-a dus nicăieri. Oare acest trup bântuitor va avea mai multe reușite? Și totuși nu cred că e timpul. Există anumite momente pentru anumite clipe care se vor petrece sub anumite circumstanțe calculate cu […]

Continue Reading

Proză | Uncategorized

By on

Nimeni nu putea să trăiască, să citească cheia libertății, să-și muște buza cu o fervoare de nou-născut. După care am înțeles. Da, totul este în siguranță atunci când există limite. De ce să riscăm o gură de răi pentru o mare de iad dulce? Oricum, mi-am jurat, în aceeași ordine de idei, că cine îmi […]

Continue Reading

Proză | Uncategorized

By on

Bineînțeles că lui nu îi era întocmai indiferentă, însă el își cunoștea bine locul și rolul ce îl avea de jucat alături de ea. Un joc riscant, ca între fantome, care deși frământă același aluat dulce, fiecare își păstrează deoparte ingredientul secret, istoria, sentimentul, gustul și victoria. Era plăcut să îi vezi ținându-se de mână, […]

Continue Reading

Uncategorized | Versuri

By on

Totul e o artă, adică doar o iluzie Dacă te uiți în jur, tragi o concluzie E totul prea murdar, e totul prea bizar Am ajuns undeva unde e prea banal Lucrurile simple sunt foarte complicate Iar viața e prea plină de mărci sofisticate Ei au intenții, eu planuri bine puse la punct Cel puțin […]

Continue Reading