Michaela Coman

„Eu nu contest idealurile, îmi pun mănuşi atunci când mă apropii de ele...”
1. Am luat cheia cea nouă

1. Am luat cheia cea nouă

1. Am luat cheia cea nouă, dintr-un aur aproape orbitor, atât de rece precum mâna cadavrului când i s-a stins ultimul firicel de viață. În acel moment nu s-a întâmplat nimic. Am așteptat 5 respirații (notă pentru sine: unitate de măsură a firului temporal) și, la fel ca în jocurile video, a apărut o fereastră cu informații ajutătoare. Iar a râs omulețul, numai mie nu mi se părea nimic comic: „O pasăre colibri pe perete. Să râd? Dar dacă sunt

Continue Reading
0. Omulețul din mine

0. Omulețul din mine

Îmi place să iau liftul când merg spre etajul viselor, să mă pierd în privirea vulturului de la intrare. Pe scări e mai dureros, mai ales pentru omulețul din mine. Lui îi place să joace șah, mutările îi sunt prielnice: „Un gândac pe perete. Să-l omor sau nu? Dar daca mi se târăște noaptea-n vis pe șira spinării și-mi sfarmă scoarța fragilă a conduitei morale?” Eu? Eu nu sunt un corp decisiv, să îmi fac mutările singură, până și celulele

Continue Reading
Cina

Cina

Șablonul viitorului s-a dovedit un spațiu de depozitare în care secretele curg ca lacrima cea nevinovată preconizată de creștinism. Oglinda se închide miraculos datorită fricii de a descoperi secretul acela trasat de contururile unui destin mașinal. Acum zâmbetul prinde paloarea unei lumini mult prea incestuoase pe care dunga neagră definește uniforma unui rudimentar slab în inelul colectivului. Interiorul unui secret va orbi, oricâtă sete ar exista, pentru că frigul uimește prin sentimentul de frică. — Vino, mi-a zis vocea, ca

Continue Reading
Prânzul

Prânzul

Iar mi-au mucegăit nervii, devine deja inestetic. A treia ureche a auzit sirena crucii, atât de scârțâitoare dar vitală, ca un poștaș al nefericirii. O aud că țipă ca la piață: — Înghițim neregularitățile, intrați, vă rupem cercul vieții, îl sfărâmăm și mestecăm, acum și la ofertă unică! Cum să se plictisească oamenii dacă jungla claxonează, dacă funcționăm pe patru roți sau dacă vânăm ca niște atotputernici compasiunea… — Măsuța de sticlă încă rezistă. — Cum? — Am aruncat pe

Continue Reading
Micul dejun

Micul dejun

Cu degetele goale, striveam pământul rece de sub picioarele mele. Mă simțeam ca și cum tot ce exista se desfășura într-o formă chirurgicală. Toata lumea se purta cu mănuși, niciodată colorate și așteptau tăcuți răspunsurile dorite. Mi-aș fi dorit ca pe piatra funerară să scrie: „Sfâșiată de dinți, captivă printre gloanțe, acum îmi număr universurile”. Atât era de ajuns, mi-am zis, oricine va trece pe acolo va ști cum am vrut să trăiesc și uite așa îmi încolțeam o voință

Continue Reading
Desertul

Desertul

— Ce frumoase sunt valurile când decid pentru destinul tău! Nu să trăiești într-o carantină fiind contagios de rutina feliată mereu subțire în fiecare zi. Cât de groaznic este să trăiești pe jumătate, să nu mai ai bateriile pentru sunetul celei de-a doua zi. Insolvabilitatea mi se trântea alene printre cearșafuri, dar când am prins-o parcă smulgeam din jumătatea de curaj. Iar în disperarea mea, am urlat cu sufletul răgușit și mi-am reîntregit șablonul. Mi-am definit balanța viitorului și aceea

Continue Reading
The Talk (An afternoon with good and evil) by S.T.A.

The Talk (An afternoon with good and evil) by S.T.A.

Two men are sitting on a park bench. One is dressed in a tailored blue navy suit, slicked back hair, well groomed and tall. The other, just as tall, but he’s wearing brown shorts, a white T-shirt with a unicorn on it, and fluffy slippers. The unicorn guy lights up a joint. -What the f….what are you doing? -Calm down…want a hit? Breathing in the smoke. -You are unbelievable… -Come on…you were young. -No, I wasn’t… -Well..I am… -You are

Continue Reading

Femeia lui 8

Da, ești frumoasă. Tu. Chiar dacă oglinda te mai sperie câteodată. Și chiar dacă aplici un strat de mască, tot ești frumoasă. Nu îți spune nimeni? Am făcut-o eu acum. Și cu încredere. Pentru că e adevărul, pentru că farmecul tău constă în neștiința ta. Fiecare părticică din corpul tău care nu îți place este croită pentru mâinile partenerului tău. Și sunt perfecte. Vei ști asta când te va strânge în brațe și va adormi. Pentru că ești casa lui,

Continue Reading

Un bloc de decizii

Încerca să îşi găsească un alt sens, nu giratoriu, doar unul drept, oricare ar fi acela. Garanţia că respiră şi că avea postura umană doar o îmbrâncea şi mai mult într-o depresie existentă de o formă uşoară, cu care toţi suntem înzestraţi. Îi priveam gesturile, care adulmecau a nerăbdare, a un potenţial încă nedesluşit. Matematic, începuse cu începutul. O mare de început, ea fiind deşertul îndepărtat. Cum de a ajuns acolo? Oare ce făcea ea în vârful prăpastiei? Se apleca

Continue Reading

A.H. – Justificarea

“Nu îndrăznești să nu o iubești, căci ea e cea mai minunată persoană, cea mai frumoasă fată, cea care ți-a fost aproape mereu, atunci când erai pierdut în depărtare. Ea, care îți face ziua mai frumoasă, doar prin simplul fapt că zâmbește pentru ochii tăi, că e acolo când este nevoie de ea, că ar face orice să-ți fie ție bine. E o ea pentru care tu suferi zi de zi, și știe asta, însă … Tu suferi și o

Continue Reading