Michaela Coman

„Eu nu contest idealurile, îmi pun mănuşi atunci când mă apropii de ele...”

În amintirea blândei tale priviri, ce încă o păstrez vie în cufărul de sentimente, vreau la nesfârșit aceleași trăiri, prin roșul imaginilor indiferente. Se scurge gheață prin abanosul vechi, noi privind la mâine c-un ochi prietenesc. În imens să mă pierd și totul să fie nimic, nimicul să mă dezvăluie și totul să fii Tu, să nu mai fie totul vast , să nu mai fie vis să pierdem lumina pentru-un moment închis.

Continue Reading

Libertatea, ascunsă în spatele crucii vopsită pe cutia claustrofobică de speranțe colecționate în inima acelui suflet înflorit în corpul bolnav prefăcut în masca unei rase … o iluzie cu adevărat autentică.

Continue Reading

Gravura

Gravura unui flaut șterge pupila adormită. … în cadrilul nostru lent construim o spânzurătoare. … ne îmbrăcăm în fluturi negri, în aceeași culoare. … ne înlănțuim respirând grav dar cu ardoare. În șansele tale … În șansele mele … … ne ciocnim de trecutul irosit … ne privim în ochi tacit.

Continue Reading

Cuvântul-glonț

Iubirile nopților de mai s-au șters cu unda înecăcioasă a pustnicului gând. Descarcă-mi, cerule, fărădelegile din vers căci aproape sfârșitul mă va-nvrajba zicând: – Te va cuprinde nesomnul cel dulce dar și crunt Și vei cădea pradă propriilor tale ecouri-n vânt Vei cunoaște necuprinsul prin tot ce este de cuprins Și rana presărată cu sare-fi-va. Totul era ascuns. O, taci tu, nestemată pulsare ce aievea nu mai pari, lasă-mă de toate nebuniile să scap, să nu fie în zadar. Am

Continue Reading