Michaela Coman

„Eu nu contest idealurile, îmi pun mănuşi atunci când mă apropii de ele...”

Mit

Eoliene grave
trupuri singuratice. Golașă
rutina amorțită,
cenușiul apusului
în lumină pâlpâind.
frigul canceros
de viața norilor spulberată.
Iarba tristă,
o adiere scârțâitoare.
Un rămas bun.
Un vis metalic.
Un somn râvnit.
Un dor nebun.
Un zbor excentric.
… un suflet-mit.

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.