Michaela Coman

„Eu nu contest idealurile, îmi pun mănuşi atunci când mă apropii de ele...”

Falși

Îi sărută umărul ca și cum i-ar păsa. Și nu îi păsa deloc. Era doar ceva mașinal, de parcă săruta zorii dimineții. Dar era ea, acolo, cu capul pe pernă, cu spatele la el și cu ochii deschiși spre ușă. Voia să aibă o cheie pertinentă de a o deschide, dar nu îi găsea cusurul. El se gândea de ce mai stă, ea se gândea de ce nu pleacă… Doar pernele erau mai reci decât staticul lor împreunat.

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.