Michaela Coman

„Eu nu contest idealurile, îmi pun mănuşi atunci când mă apropii de ele...”

Cuvântul-glonț

3391_438044312930053_1697260300_nIubirile nopților de mai s-au șters
cu unda înecăcioasă a pustnicului gând.
Descarcă-mi, cerule, fărădelegile din vers
căci aproape sfârșitul mă va-nvrajba zicând:
– Te va cuprinde nesomnul cel dulce dar și crunt
Și vei cădea pradă propriilor tale ecouri-n vânt
Vei cunoaște necuprinsul prin tot ce este de cuprins
Și rana presărată cu sare-fi-va. Totul era ascuns.

O, taci tu, nestemată pulsare ce aievea nu mai pari,
lasă-mă de toate nebuniile să scap, să nu fie în zadar.
Am îndurat,
s-au adunat,
de ce să-mi fi dat Dumnezeu Cuvântul,
dacă nu să-mi aștern gândul?

– Crudă este soarta lumii,
căci omul nu mai poate-a spune
ce-n inimă i se tresare, ce-n gând i se năzare,
trăim cu vise nepermise micului truditor
în lumea lui Nimeni, ce are alt decor.
Ai grijă să nu-ți ia foc limba și să se trezească zis
Ceea ce în ora ceasului contemporan nu îi este permis.

………..

Da, iată-mă, când ziua cu noaptea se luptă,
Descătușată de injonctiunile lor,
Ușor fără de minte încep cuvintele să cadă trântă
și eu mă pierd în slovele lor
și totul rămâne doar literă frântă.

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.