Michaela Coman

„Eu nu contest idealurile, îmi pun mănuşi atunci când mă apropii de ele...”

Totul e o artă, adică doar o iluzie
Dacă te uiți în jur, tragi o concluzie
E totul prea murdar, e totul prea bizar
Am ajuns undeva unde e prea banal
Lucrurile simple sunt foarte complicate
Iar viața e prea plină de mărci sofisticate
Ei au intenții, eu planuri bine puse la punct
Cel puțin voința nu îmi este la pământ
Avem gânduri mari dar le întrec eșecurile
Cândva vom avea ceva dar nimeni nu știe direcțiile
Pierduți în minciună, adevărul tot deoparte
Oare în lumina verii mai contează ideile deșarte?

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.