Michaela Coman

„Eu nu contest idealurile, îmi pun mănuşi atunci când mă apropii de ele...”

În amintirea blândei tale priviri,
ce încă o păstrez vie în cufărul de sentimente,
vreau la nesfârșit aceleași trăiri,
prin roșul imaginilor indiferente.

Se scurge gheață prin abanosul vechi,
noi privind la mâine c-un ochi prietenesc.

În imens să mă pierd și totul să fie nimic,
nimicul să mă dezvăluie și totul să fii Tu,
să nu mai fie totul vast , să nu mai fie vis
să pierdem lumina pentru-un moment închis.

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.