Michaela Coman

„Eu nu contest idealurile, îmi pun mănuşi atunci când mă apropii de ele...”

Cel fără de alegere

De fiecare dată, liftul mă aștepta deschis, știa unde mă îndreptam. Spre o prăpastie din care nu aveam nici o scăpare adecvată. Eram blocat mereu între cel care eram eu și cea care era ea pentru mine. Un eu fugind spre zorile unei dimineți mereu alta, o ea care aștepta norii de noapte mereu aceiași.

Stând în fața liftului, știam că decizia era a mea, dar fiind deschis, cineva luase decizia pentru mine. Și eu eram mulțumit de asta, orice ar fi fost greșit, cel puțin nu era din vina mea. În fața inocenței, mereu aleg decizia ei pentru mine.

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.