Michaela Coman

„Eu nu contest idealurile, îmi pun mănuşi atunci când mă apropii de ele...”

Ești un colecționar de lacrimi, numărate cu spectometrul de durere. Da, ai propriul instrument care măsoară intensitatea durerii. Toate scările sunt inundate, nici o treaptă nu iese din calcul, iar radarul tău îți arată fiecare zonă abisală, detectează până și cele mai mici slăbiciuni. Da, sunt toate ale tale, să-ți umpli cupa inspirației cu muze suferinde. Vârtejul din suflet îți blochează circuitul, celulele nu mai au aer … balconul e prea mic, țigara e prea scurtă, cafeaua e prea amară … Vrei o schimbare în viața ta dar în același timp ți-e teamă de orice schimbare pe care o poate suferi viața ta. Poate doar îți place să suferi, îți place să agonizezi în liniștea ta obscură. Altfel, ce ai mai face? Să trăiești e ușor, să suferi, e ecuația ce ridică infinite întrebări.

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.