Michaela Coman

Eu nu contest idealurile, îmi pun mănuşi atunci când mă apropii de ele...
Proză | Uncategorized

13/08/2014

Ești un colecționar de lacrimi, numărate cu spectometrul de durere. Da, ai propriul instrument care măsoară intensitatea durerii. Toate scările sunt inundate, nici o treaptă nu iese din calcul, iar radarul tău îți arată fiecare zonă abisală, detectează până și cele mai mici slăbiciuni. Da, sunt toate ale tale, să-ți umpli cupa inspirației cu muze suferinde. Vârtejul din suflet îți blochează circuitul, celulele nu mai au aer … balconul e prea mic, țigara e prea scurtă, cafeaua e prea amară … Vrei o schimbare în viața ta dar în același timp ți-e teamă de orice schimbare pe care o poate suferi viața ta. Poate doar îți place să suferi, îți place să agonizezi în liniștea ta obscură. Altfel, ce ai mai face? Să trăiești e ușor, să suferi, e ecuația ce ridică infinite întrebări.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *