Michaela Coman

Eu nu contest idealurile, îmi pun mănuşi atunci când mă apropii de ele...
Proză | Uncategorized

13/08/2014
Pin on PinterestShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on TumblrShare on RedditShare on LinkedInShare on StumbleUponDigg thisBuffer this pageEmail this to someonePrint this page

Atingi un punct în care oamenii îți obosesc psihicul, sunt ca niște actori cu personalități multiple. Se mint singuri, se joacă pe sine până la limită și apoi își pierd controlul. Devin șterși pe tabla de șah făcând mutări iluzorii, înainte-înapoi ca doi nebuni. Se vânează, se rănesc, rănesc la rândul lor, până și regina își pierde capul. Regele stă lângă ea, pasiv, și tiptil își găsește ieșirea. Ce mascaradă inteligentă … în încercarea de a fi diferiți, și-au pierdut valoarea singulară și uită că toți au un rol. Chiar și pionul e conștient dar măcar îndrăznește.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *