Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!

Michaela Coman

„Eu nu contest idealurile, îmi pun mănuşi atunci când mă apropii de ele...”
1. Am luat cheia cea nouă

1. Am luat cheia cea nouă

1. Am luat cheia cea nouă, dintr-un aur aproape orbitor, atât de rece precum mâna cadavrului când i s-a stins ultimul firicel de viață. În acel moment nu s-a întâmplat nimic. Am așteptat 5 respirații (notă pentru sine: unitate de măsură a firului temporal) și, la fel ca în jocurile video, a apărut o fereastră cu informații ajutătoare. Iar a râs omulețul, numai mie nu mi se părea nimic comic: „O pasăre colibri pe perete. Să râd? Dar dacă sunt eu pe o scenă febrilă a destinului nefast?”.

Pe fereastră, în colțul stâng, era într-o continuă desenare un câine din aur, având aceleași trăsături, aceiași ochi fioroși îmbibați cu viață, privindu-te parcă până în străfundul sufletului. În cazul meu, până dădea de omuleț. Nu știam ce trebuie făcut, însă am apăsat pe el, deodată, fără nici o ezitare. Atunci au început să curgă informațiile:

— Alegând acest drum, premisele existenței tale sunt următoarele. Nu vei dormi. Nu vei mânca. Nu vei îmbătrâni. Vei trăi pentru a veghea, vei suferi pentru morții de jos, vei primi nemurirea fără grai. Vei ședea numai în dreapta și nu vei permite pătrunderea emoțiilor, gândurilor, conștiinței. Singurul tău rol acum va fi de a înregistra fără a acționa.

Sursă imagine: Fleeting States

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.