Black Friday, sau cum îmi place mie să-i spun, Vinerea Neagră Cu Cardul În Doliu, este un prilej de a-ți îndesa lucruri ieftine, de care nu ai nevoie, în coșul de cumpărături. Și cum totul se face pe de-a întoarselea, ca în România tradițională, nici Black Friday nu mai e ce-a fost. Vinerea devine Joi și ambele sunt mari și sfinte. Ca și cele mai bune reduceri de Black Friday pentru cărți! Pentru cei slabi cu inima, chiar nu recomand
Ziua Mondială a Diabetului are loc în fiecare an, pe data de 14 noiembrie, pentru a aduce în atenția publicului care sunt factorii de risc, simptomele și cum poate fi diagnosticată și tratată această afecțiune. Astfel, pentru ca aceste obiective să aducă mai multă conștientizare în rândul populației, Federația Internațională de Diabet realizează campanii strategice având o temă specifică în fiecare an. De exemplu, campania desfășurată de Federația Internațională de Diabet anul trecut a fost intitulată Femeile şi diabetul –
Așa simțea Victoria, un an în plus era țărâna mai apăsătoare pe pieptul ei iar, venind de la Oreste, vestea bătrâneții părea mai aproape ca niciodată. Împlinise 25 de ani, trăise deja jumătate din viață, dublu pe atât era maximul pe care și-l dăduse. „Nici nu are rost să mă complic, atâta respirat pentru o căruță șchioapătă de ani”. În schimb, Oreste avea farmecul de a o călca pe nervi, numai dintele de aur parcă îi bătea ca un ciocan
Legendarul artist, Charles Aznavour, acest „Frank Sinatra” al Franței, a murit la vârsta de 94 de ani, în noaptea de duminică spre luni. Interpretul va rămâne în memoria tuturor prin capacitatea lui de a exprima într-o simbioză perfectă bucuria și conflictul care au loc într-o relație. De origine armeniană, Aznavour și-a răspândit stilul melancolic și ușor controversat în întreaga lume, având peste 100 de milioane de înregistrări în 80 de țări. Părăsind școala la vârsta de 9 ani, Charles Aznavour
Începem luna octombrie cu sâni sănătoși – Controlul bate cancerul Data de 1 octombrie marchează ziua mondială a luptei împotriva cancerului la sân. Este o zi foarte importantă pentru femei din întreaga lume în care li se reamintește despre importanța controlului medical la timp. Așadar, ziua mondială a luptei împotriva cancerului la sân contribuie la creșterea atenției și susținerii pentru conștientizare, depistare și tratamentul timpuriu, necesare pentru controlul asupra acestei boli. Și pentru că toate trebuie să avem sâni sănătoși
Cu fiecare răsunet al clopotelor, Victoria simțea un junghi în spate, acolo unde coloana se întâlnește cu aripa stângă retezată. Și într-adevăr, clopotele cântau tumultuos dorul lui Constantin și a mamei lui, Elena. Era o zi sumbră de primăvară care trebuia să fie vară dar în orașul nimănui ai fi crezut că cerul juca feste. Ca și cum Dumnezeu îl trecuse pe lista neagră și îl blestemase în unele zile cu o ploaie raunchiunoasă. „Ce se mai potrivește și vremea
– Victoria! Mișcă-te, că ne așteaptă mortu’! Avea o tendință de a ignora oamenii care o strigau pe nume. Nu-i plăcuse niciodată numele ei pentru că nu avusese în viața ei vreo victorie. În plus, considera că o limitează, ea nu era doar un nume scris pe un certificat. De aceea, când cineva striga la ea, doar deschidea ochii puțin, să vadă ce fel arată liniștea. Așa se trezea în fiecare dimineață, înghiontită de mama ei cu imperative care îi
Realizez din ce în ce mai mult că se răspândește o stare de letargie. M-am uitat imediat în Dex să fiu sigură că despre asta e vorba și am găsit: „stare patologică caracterizată printr-un somn adânc, de lungă durată, însoțit de diminuarea funcțiilor vitale. (Fig.) Apatie, amorțeală, inactivitate totală.” Da, nu asta arată oglinda, nici pe departe, nu mă încadrez aici. Din păcate, este vorba despre ceva mult mai grav și crâncen. Să încerc … Un fel negătit de stare, destul
3. Apăs pe mâner. E printre căile cele mai sigure și ușoare, fără alte complicații. Atunci când ușa se deschide, respir de vreo 3 ori, și îmi zic: — Poate că va fi un iad nejustificat, poate că va fi un iad corect. Nu aș vrea, în nici un caz, niște nori și o pace asurzitoare. Hmm … ăsta chiar ar fi un iad crâncen. Făcând primul pas, mă așteptau, de fapt, niște șerpi cum nu am mai văzut. Mici,
2. Am luat cheia cea ruginită, dintr-un argint pe care îl mai văzusem la lanțurile fictive ale unui meșter Manole. De data aceasta, nici vorbă de fereastră. Am rămas chiar surprinsă să văd litere zburând și smucindu-se să iasă dintr-un cavou. Pluteau în neștire, confuze de locul pe care ar trebui să îl aibă, reacționau violent la contactul cu celelalte din jur … Dacă ar fi avut voce, ar fi strigat din răsputeri de pe vârful clopotniței. Am simțit cum
