Cu fiecare răsunet al clopotelor, Victoria simțea un junghi în spate, acolo unde coloana se întâlnește cu aripa stângă retezată. Și într-adevăr, clopotele cântau tumultuos dorul lui Constantin și a
– Victoria! Mișcă-te, că ne așteaptă mortu’! Avea o tendință de a ignora oamenii care o strigau pe nume. Nu-i plăcuse niciodată numele ei pentru că nu avusese în viața
Realizez din ce în ce mai mult că se răspândește o stare de letargie. M-am uitat imediat în Dex să fiu sigură că despre asta e vorba și am găsit:
3. Apăs pe mâner. E printre căile cele mai sigure și ușoare, fără alte complicații. Atunci când ușa se deschide, respir de vreo 3 ori, și îmi zic: — Poate
2. Am luat cheia cea ruginită, dintr-un argint pe care îl mai văzusem la lanțurile fictive ale unui meșter Manole. De data aceasta, nici vorbă de fereastră. Am rămas chiar
1. Am luat cheia cea nouă, dintr-un aur aproape orbitor, atât de rece precum mâna cadavrului când i s-a stins ultimul firicel de viață. În acel moment nu s-a întâmplat
Îmi place să iau liftul când merg spre etajul viselor, să mă pierd în privirea vulturului de la intrare. Pe scări e mai dureros, mai ales pentru omulețul din mine.
Șablonul viitorului s-a dovedit un spațiu de depozitare în care secretele curg ca lacrima cea nevinovată preconizată de creștinism. Oglinda se închide miraculos datorită fricii de a descoperi secretul acela
Iar mi-au mucegăit nervii, devine deja inestetic. A treia ureche a auzit sirena crucii, atât de scârțâitoare dar vitală, ca un poștaș al nefericirii. O aud că țipă ca la
Cu degetele goale, striveam pământul rece de sub picioarele mele. Mă simțeam ca și cum tot ce exista se desfășura într-o formă chirurgicală. Toata lumea se purta cu mănuși, niciodată